Referendum, Orban si romanii din Ardeal

A trecut si referendumul anti-Base. Va spun sincer, de la inceput, ca am votat pentru suspendarea chiompalaului…Mai bine zis pentru demitere.

Ce m-a dezamagit in aceasta zi insa a fost apelul pe care Viktor Orban l-a facut la maghiarimea din Ardeal: stati acasa! 

Apoi, dupa vot, Laszlo Tokes a iesit in public spunand ca Base va fi obligat de acum incolo sa raspunda tuturor revendicarilor maghiare.

In 14 martie, anul acesta, scriam un articol intitulat 15 martie. La finalul lui spuneam ca ungurii sunt crezuti doar de Basescu, din dorinta de a nu pierde carma Romaniei. Se pare ca am avut din nou dreptate.

Cat despre romanii din Ardeal care nu au iesit la vot, pentru ei au fost intotdeauna mai aproape civilizatia Vienei si a Berlinului decat balciul propagat haotic pana in zilele noastre din Bucurestiul miticilor condusi de Base-Ponta-Antonescu.

De aceea, nu ii condamn.

Anunțuri

Justiţie şi injustiţie

Un personaj istoric spunea că „finit iustitia, pereat mundi” – să se facă dreptate chiar de ar fi să piară întreaga lume.
Un alt personaj istoric spunea că mai bine să scape o sută de infractori decât să fie condamnat un nevinovat.
Aceste două dictoane sunt şi principii de drept universal valabile.
Şi eu cred că trebuie să se facă dreptate. Dar nu cu sacrificarea întregii lumi, pentru că nu toată lumea este vinovată.
Ieri, politrucii lui Băsescu au susţinut că s-a făcut dreptate prin condamnarea lui Adrian Năstase în cazul Trofeul Calităţii.
Kakaia iustitia?
Atât timp cât preşedintele completului care a dat verdictul final este nimeni altul decât magistratul care îl protejează pe Puiu Popoviciu, aliatul micului dictator Traian Băsescu, credem că justiţia aplicată în cazul Năstase miroase.
Nu ştiu cât de vinovat sau nu este Adrian Năstase, persoană pe care nu am înghiţit-o în anul 2004, când suficienţa de sine şi infatuarea erau ridicate la rang de conducere de stat de către prim-ministrul pesedist.
Dar ce ştiu este că procesul Năstase a durat enorm de mult, exagerat de mult. 6 ani, în care au fost audiaţi 900 de martori!!!
Doamne, în ce ţară trăim?! Parcă ar fi fost vorba de procesul vrăjitoarelor din Salem, când trebuia să fie audiată întreaga comunitate pentru înfierarea inculpatelor.
De ce au fost nevoie 900 de martori? Nu cred că au fost audiate atâtea persoane în niciun dosar privind mineriadele.
Numai că se pare că s-au ridicat hormonii într-o judecătoare de la Înalta Curte care a decis că, fiind vorba despre un fost prim-ministru, este bine să fie audiate un număr de persoane apropiat cu cele care au murit la Revoluţie.
Procesul Năstase a fost unul exemplar, provenit din negurile proceselor staliniste, din anii 1947-1965.
Asa că nu cred că justiţia făcută în urmă cu o zi reprezintă acea echitate a balanţei care stă în mâna zeiţei.
Şi de aceea am rezervele mele, chiar dacă nu îl iubesc pe cel care în 2004 ne trimitea să îi numărăm ouăle de pe plantaţia de la Cornu…

15 martie

Nu vi se oare suspect ca temele mari de dezbatere si cerintele maghiarilor din Romania sunt facute intotdeauna in preajma zilei de 15 martie, adica exact atunci cand ungurii sarbatoresc ziua nationala si inceputul revolutiei de la 1848?

Asa s-a intamplat si in 15 martie 1990 cu bataia generala de la Targu Mures, asa se intampla si in aceste zile cand U.D.M.R. ameninta cu retragerea de la guvernare daca marota cu universitatea de medicina in limba maghiara de la Cluj si de la Targu Mures (de ce din nou Targu Mures?!!!), nu va fi aprobata de portocaliii condusi de Mihai Razvan Ungureanu la palatul Victoria si de Traian Basescu la Cotroceni.\

Cum se apropie ziua de 15 martie, in fiecare an, scot si udemeristii capul la iveala si isi reinnoiesc revendicarile extremiste.

Cine ii mai crede insa? Poate doar Basescu din dorinta de a nu pierde carma Romaniei! 

M.R.U. presedinte? Ce oroare!

Proaspatul anunt al ciumpalacului basescian de la Palatul Victoria, primul ministru numit Mihai Razvan Ungureanu, cum ca el nu exclude o eventuala candidatura la prezidentialele din 2014, a umplut de „respect” plaiurile dambovitene.
Pai, nu vi se pare normal ca ditai seful securistilor din exterior sa ajunga presedinte in 2014, dupa ce s-a reciclat ca prim ministru?
In Romanica puturoasa si imbecila in care traim, tiganul a ajuns peste noapte imparat. Dar a ajuns dupa ce a fost numit in functie de un marinar alcoolic, chiomp si preacurvar.
Bravos natiune. Tampit popor. Halal sa-ti fie!
Daca o asemenea oroare va deveni realitate, eu si familia mea vom emigra in anul 2014 din Tampilandia numita oficial Romania.

Dezorientare

In ultimile doua zile, am urmarit cu stupoare cum toate televiziunile de stiri din Romania s-au ocupat de crima facuta de politaiul Vladan. Am observat ca s-au organizat chiar talk-show-uri la Antena 3 si Realitatea in care cazul a fost dezbatut pe toate fetele. In tot acest timp, in Romania, din punctul de vedere al realizatorilor tv, nu s-a intamplat nimic. Cred ca nu au contat nici macar mortii din cauza saraciei sau de inima rea de pe meleagurile mioritice calcate in picioare de portocala mecanica aflata la guvernare.

Vladan se afla in centrul atentiei?

Am uitat oare de Traian Basescu, Elena Udrea, M.R.U. si de toata gasca pedelista?

Sanatatea care doare

Rasfoind ieri presa locala, judeteana si centrala, si urmarind pe seara talk-show-urile de la principalele posturi de televiziune de stiri din Romania, am retinut ca singurul punct sensibil al celui mai recent guvern dintre guvernele Traian Basescu este sanatatea.

A fost nevoie ca bolnavii de cancer, bolnavii cronici sa tipe ca nu mai au morfina, ca tratamentul este costisitor, ca sa se trezeasca si agentul Mihai Razvan Ungureanu din dolcele far-niente pe care l-a manifestat odata cu numirea sa in functia de premier basescian.

Pana ieri, M.R.U. a urmarit spionii de zapada, a acuzat taranii ca nu s-au dotat cu lopeti, i-a mangaiat blajin pe spate pe jandarmii care in urma cu o luna snopeau manifestantii din Piata Universitatii, si s-a facut ca se joaca de-a prim ministrul unei tari inzapezite care este pe punctul de a intra la apa si la propriu si la figurat.

Ieri, in urma strigatelor disperate de ajutor venite din partea bolnavilor cronici pe toate caile media, M.R.U. s-a trezit si i-a luat la intrebari pe fabricantii de medicamente. Care, bineinteles, asa cum am retinut din reactia pentru AGERPRES a directorului pentru Romania a societatii farmaceutice MUNDIPHARM, au dat vina pe guvernele 1,2,3,4 si 5 Traian Basescu-Emil Boc, pentru ca acestea au tot schimbat listele de compensate, au modificat legislatia si astfel, corporatiile firmelor de medicamente au inregistrat niste pierderi in buget.

Bine. Si eu au dreptate, pentru ca nu este normal ca Guvernul prin Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate, sa iti vireze valoarea compensata a medicamentelor vandute de-abia dupa un an, un an si jumatate de la vanzare.

Pai de unde sa fi dat Basescu-Udrea-Boc bani la firme, cand tanti Nuti-spaima putii-avea nevoie pentru asfaltul turnat de firma lui Cocos? De unde sa mai dea bani pentru medicamente, cand acelasi minister pe care l-a condus tanti Nuti spala bani prin parcurile comunale si prin salile de sport rurale? De unde sa mai dea bani, cand banii pentru medicamente s-au udat la propriu in piscinele din mediul rural, iar apoi au fost uscati la soare si virati in conturile acolitilor politici?

Pentru medicamente nu sunt bani.

Ieri insa, M.R.U. a promis ca va lua masuri, iar MUNDIPHARM a promis ca va debloca morfina. Pai la cata durere a incasat poporul asta de la javra ordinara de la Cotroceni nu stiu daca ea poate fi alinata cu tot stocul de morfina detinut de MUNDIPHARM.

Astept sa vad ce va urma, pentru ca se anunta o criza a medicamentelor si pentru diabetici. Atunci sa te tii nene!

Noi cu cine votam, ma?

Se apropie cu pasi repezi alegerile locale. In nebunia asta generata de zapezile imense din Vrancea, Buzau, Galati, Braila, Ialomita, Giurgiu si Calarasi, de aberatiile portocalei mecanice de la Cotroceni, de preconizatele inundatii care vor matura si bruma de alegatori ramasi pe plaiurile mioritice si nerataciti prin capsunariile spaniole, daneze, franceze sau pe centurile italiene, va trebui totusi sa ne exprimam optiunea…politica.

Deci sau care va sa zica, noi cu cine votam vericule? Cu stanga, cu dreapta, cu centru-dreapta, cu centru-stanga, cu centru-centru, cu dreapta-dreapta, cu stanga-stanga, cu mizantropii, cu popularii, cu nihilistii, cu liberalii, cu socialistii, cu comunistii, cu nationalistii si cu toti pupincuristii…? Noi cu cine votam vericule?

Este cineva capabil sa raspunda la intrebarea aceasta?

De la Revolutia din decembrie 1989 incoace am votat ba pe unii, ba pe altii, ba cu stanga, ba cu dreapta, ba cu palma, ba cu pumnul, ba cu degetele incarligate si numai din dorinta de a alege cel mai mic rau. Numai ca in viata politica romaneasca inevitabil, intotdeauna, cel mai mic rau se transforma odata cu instalarea la putere in raul cel mai mare. Este si normal sa se intample asa. Alegi raul cel mai mic, ii dai puterea, puterea il ajuta sa creasca si sa se faca mare.

Se pare ca si in acest an 2012 suntem obligati sa alegem raul cel mai mic. Avem de ales intre o alianta contra naturii – U.S.L. pe de o parte si raul suprem – portocala stricata condusa de marinarul chior de la Cotroceni. Nu mai pun la socoteala dementii de genul Dan Diaconescu – OTV – DDTV – PPDD -si alte DD, desi vad ca sunt din ce in ce mai multi romani care renunta la identitatea proprie in schimbul unui DD.

Si, tinand cont de argumentatia de mai sus, putem alege cel mai mic rau, recte U.S.L.? Pen’ ce, vorba coanei Zitii a Papadopolinei? Ca sa vedem cum, dupa doi-trei anisori, iubirea lor este una de carton?

Asa este…O fi de carton, dar parca prea avem nevoie de un picut de aer ca sa mai respiram, pentru ca betivanul natiunii, curvele si ghioarlele sale ne-au luat tot…Nu doar banii, salariile, pensiile, cas-urile, cass-urile, tva-ul, mancarea, bautura, hainele, pielea, ci si aerul.

Iar noi vrem sa respiram, pentru ca peste patru ani sa intrebam din nou:

NOI CU CINE VOTAM, MA, VERICULE?

Eu si lumea

Exist pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Cel de Sus s-a milostivit intr-o buna zi de mine si m-a lasat sa cunosc pacatul. De fapt, a fost alegerea mea sa aleg pacatele acestei lumi in loc sa ma umplu de virtutile trambitate de lupii moralisti. Am ales sa iubesc lumea asta plina de pacate, vicioasa, si am ales sa incerc sa traiesc in ea, chiar daca m-am poticnit de prea multe ori in viata mea efemera.

Desi stiu ca undeva, Sus, se afla raiul promis, am mers pe principiul sa gust din cateva placeri ale acestei lumi, chiar daca mi-au ingreunat drumul catre mantuire.

Desi traiesc in lume, desi iubesc lumea, ma gandesc adeseori la raiul promis drept-credinciosilor si suspin. Sper sa reusesc sa nu il supar prea tare pe Dumnezeu pe lumea aceasta si, prin micile mele incercari de trezire spirituala si prin intermediul celor care ma cunosc cu adevarat si imi sunt aproape, sa ajung si eu sa stau macar la usa raiului, pentru a ma desfata vizual, printre ulucii gardului, de frumusetea spiritului in puritatea formei sale.

Tot ce am scris mai sus ma caracterizeaza perfect. De azi inainte, de cand am deschis aceasta pagina de blog, voi scrie despre orice, despre oricine, cum vreau, subiectiv sau obiectiv.

In fond, nu degeaba am preluat de la Marin Preda titlul acestui blog – Viata ca o prada.

Lumea este viata, dar este si prada pe care doresc sa o descriu sub toate aspectele ei, fie rele, fie bune.

De azi, incepe distractia…

Show must go on!